Tara asta e in urma cu tot ce sa mai vorbim de cresterea pasarilor de rasa. E adevarat, sunt crescatori care au pasari de calitate iar pe viitor calitatea sigur va creste. Nu ne putem compara cu mega asociatiile din vest. Acolo sunt multi care au mostenit pasiunea asta de la parinti/bunici, au multe carti scrise pe tema asta, au de unde citi si au unde vedea poze de acum 50 de ani cu o pasare de rasa. Tot respectul pentru cei care merg la expozitii in vest, se informeaza despre ceea ce vor sa cumpere si nu cumpara la plesneala pe principiul ca tot ce e al lor e bun.
Nu mi se pare normal ca la o expozitie din romania sa gasesti denumirea italiana bobata iar in anglia(de exemplu) sa fie ancona. Pentru cei care nu prea se pricep asa ca mine e putin confuz. Ar trebui sa fie aceeasi denumire cum e la toate rasele de caini. Multi si-au insusit denumiri, au creat noi linii, s-au format noi rase si tot asa. Asta e valabil cred in toata lumea. Cum se face ca rasa gat golas de transilvania pe toate site-urile(in carti nu stiu) e considerata o rasa ungureasca?
Am mai citit si despre rasa cochinchina pitic ca nu ar avea prea mare legatura cu cochinchina urias. Nu stiu cat e de adevarat si daca stiti altceva va rog sa ma contraziceti.
nu cunosc amanuntele si subterfugiile pasarilor derasa, desi mi-ar place si ma intereseaza subiectul, cand am timp sa ma ocup.
si eu sunt de parere ca rasele trebuie sa fie la fel denumite peste tot, dar aceste lucruri se regleaza cu timpul, uneori greu in multi ani, daorita incapatanarii oamenilor care stiu tot si se cred buricul pamantului. mai mult, lucrurile se organizeaza nemteste, riguros, dupa aparitia unor astfel de greseli sau neconcordante.
afara sunt carti si se gasesc sursele pe care a evoluat aceasta stiinta si acest domeniu si de aceea e mai corect ce spun cei care au mostenit si au crescut in aceasta mentalitate, cu conditii sustinere din partea familiei si traditie in familie, precum si locuind la casa cu curte si spatiu, nu cei ca mine, copii de oras, care s-au apucat din pasiune pentru pescuit si pene, indragind si cochetand pentru prima data cu cresterea pasarilor de rasa la peste 30 ani...
cei care merg la expo afara, aduc noul, atat ca informatie, cat si ca material genetic, lucru foarte important, dar pe care noi nu ne-am pus amprenta, cum spuneam mai jos, ceea ce inseamna ca noi luam cam de-a gata ce au muncit altii in multi ani, si cateodata ne mai apucam si criticam ce vedem...iar cei care merg afara si pun poze, informatii, sau chiar vand la randul lor oua, pui, adulte sau rezultate din ce cumpara de afara, lor ar trebui sa le super multumim. fiindca se fac eforturi extrem de mari pentru acest lucru, de bani, de nervi si mai ales de timp, ceea ce noi toti ducem mare lipsa.
cu timpul, chiar si noi cei care nu ne pricepem, marea parte a crescatorilor romani, vazand si umbland, incepem sa cunoastem, incepem sa ne cizelam, si este foarte posibil, cu grija, atentie si daruire, sa depasim pe alocuri performantele celor de afara.
insa ramane totusi de vazut ce am facut noi efectiv, in afara de dragostea fata de animale si atentia pentru aceste pasari, ce am produs noi. nu zic acum ca trebuie sa scoatem vreo rasa noua, si fiindca a venit vorba despre gat golas de transilvania, sa deschidem putin subiectul.
eu cred ca aceasta rasa este faurita prin aceste locuri si traieste pe aceste meleaguri de foarte mult timp, insa selectarea si conducerea mecanismelor de selectie pe principii stiintifice a fost facuta mult mai tarziu, pe materialul genetic care era destul de neomogen. astfel, s-a ajuns ca si la alte rase, in epoca mai moderna, sa existe atat varietatea pitica cat si varietatea normala, pentru ca aici nu discutam de varietatea uriasa.
aceasta rasa, din cate am citit, este omologata in austria, dar numele este gat golas de transilvania. asta nu inseamna ca ar fi facuta de unguri, dar nici ca ar fi facuta de romani. inseamna ca baza selectiei s-a realizat pe exemplarele crescute si selectionate dupa caractere care le vedem si astazi, ale pasarilor ce traiau in aceasta transilvanie. care era pe acea vreme nu ungarie, ci austroungarie, fiindca ungarie nu a fost niciodata. asa ca pasarea a fost omologata de austria, tara cu nivel ridicat financiar, tara selecta si tara bogata, cu oameni seriosi si de aici si timpul pentru hobby-uri, care in trecut nu il aveau taranii, ci numai bogatasii. la curtile conacelor, palatelor si castelelor s-au dezvoltat si practicat hobby-uri precum tenisul, pescuitul, vanatoarea, cresterea pasarilor de rasa, etc, acolo s-au dezvoltat rasele de caini, pentru ca acolo erau banii si timpul liber, acolo erau angajati oameni special pentru aceste indeletniciri care acum au ajuns unele sporturi, altele adevarate pasiuni. existau meserii care se transmiteau din tata in fiu si la noi, pe cand era proprietatea privata, pana in anii 40, si gasim in carti meseria de bucatar, gradinar, maestru pastravar, maestru de vanatoare, etc. asa ca e usor de inteles de ce s-a omologat aceasta rasa in austria, mai ales ca noi am fost o taracu granite inchise pana in 89 si cum nu putea sa iesim si sa vedem lumea, asa nu puteam nici sa ne expunem valorile in exteriorul granitelor.
personal am mare respect pentru aceasta rasa si daca as avea spatiul necesar, cu siguranta as creste asa ceva, in primul rand, pentru ca atunci cand spui gaini, te gandesti la oua si carne, si aceasta rasa am inteles ca este rezistenta, destul de rustica si are o buna productie de oua si carne, explicatia fiind cum ca este de multa vreme pe aceste locuri si astfel este foarte bine adaptata la conditiile de la noi.
ce considera unul si altul, care sunt mai mult sau mai putin informati, e problema lor, pe noi ne intereseaza sa studiem ca sa ne clarificam problemele, iar netul e un loc de plecare si locul unde interactionam intre noi prin ideile si gandurile noastre, prin pareri. este important sa nu vorbim aiurea si sa fim documentati, si de aceea este bine ca fiecare sa-si spuna parerea si sa respectam parerea celuilalt, iar daca credem ca detinem raspunsul, sa criticam cu argumente. asa e civilizat. ca e considerata rasa ungureasca, romaneasca sau austriaca, conteaza, dar cel mai mult conteaza ca are legatura clar cu transilvania noastra si astfel eu simt mai aproape de inima mea aceasta rasa si o apreciez ca atare. cine a facut-o, cine a dezvoltat-o, sa ramana in istorie si ii multumim, pentru ca este ceva destul de deosebit.
cochinchina pitic versus urias este o tema interesanta. discutand cu colegii din asociatie, am inteles ca o rasa ca sa poata fi omologata, obligatoriu trebuie sa aiba si varietate pitica si varietate mare, nu neaparat uriasa. si tot de prin carti spun cei cu care am discutat, scrie ca la conceperea varietatilor pitice, s-alucrat cu total alte rase decat conceptul raselor mari cu aceeasi denumire si caracteristici. pana la urma ne intereseaza rezultatul, oricum, cine a facut ceva, a muncit si si-a dedicat viata lucrand, citind, incercand, ratand, facand munca munca si iar munca. numai asa s-au putut creea atatea minunatii cum vedem noi rasele de azi in expozitii, carti si pe internet.
este normal sa nu poti reusi sa selectionezi ceva si sa stabilizezi, pe aceleasi principii in situatii diferite, fiindca fiecare individ este unic pe lume si reactioneaza diferit. iar puritatea genetica este intelasa in alt fel decat este ea ca si concept, puritate nu prea existand decat in conditii de laborator, deci artificial creeata.
ce este bine si important, ca romanii au inceput sa ridice capul, au inceput sa miste si poate o sa inceapa sa si produca. atunci va fi bine, pana atunci, vom munci aici, in conditii nu tocmai ok, vom schimba banii si cu ei vom cumpara marfa adevarata de afara si astfel ne aducem un mare deserviciu, fiindca scoatem valuta din tara care nu se mai intoarce. si facem asta de ani buni si tot devalorizam tara. poate ca a venit momentul sa ne trezim si sa producem si noi ceva palpabil, nu numai vorbe.
Multumesc pentru toate lamuririle si observatiile. Intr-adevar, spre deosebire de ei crescatorii din romania s-ar putea spune ca au pornit de la 0 iar pe masura ce tot mai multi realizeaza ce inseamna o pasare de rasa calitatea va creste si la noi in tara. Tot respectul pentru crescatorii seriosi care cunosc rasele pe care le cresc si de ce nu, sa-i mai invete si pe altii.
Una din rasele mele favorite iar culoarea aceasta te duce cu gandul la fazani. Sa va traiasca si sa va ofere pui de calitate cat mai buna. Imi puteti spune va rog care e diferenta intre italiana si leghorn ? Am mai intrebat dar nu mi s-a oferit un raspuns care sa ma lamureasca
multumesc asemenea; nu pot face diferentele, deoarece nu am avut impreuna ambele rase.
cele douarase se incadreaza la rase de oua si la varietatea potarnichie seamana mult. totusi, italiana are linii cu mult mai ascutite, trasaturile sunt total diferite, atat la fata, creasta, cat si la conturul corpului. intr-un cuvant, din observatiile mele la expozitii, leghorn-ul este o rasa mai grosolan finisata ca si contur, formele si suprafetele sunt mai mari si la anumite varste, am observat ca multe dintre caracteristicile exterioare tind sa semene cu gigantismul la oameni. creste creasta foarte mult, la fel banutii, are tendinta de a acumula grasime si pare de talie mai mare, pe cand italiana ramane mai subtire, mai delicata, mau suie. la italiana aceste amanunte sunt bine proportionate si orice iesire din acest standard, se observa foarte repede si deranjeaza ochiului. practic nu putem accepta o italian prea lata sau cu disproportii, pe cand leghornul ar semana mai mult cu o pasare comuna de curte, ea fiind inmultita mai ales in ferme.
practic, am observat o rigurozitate mai mare la italiana, care este crescuta de ornament foarte mult in ultima vreme, pe cand leghorn-ul este o rasa expusa si ca existentza, insa scopul ei este mai mult acela de a forma ferme si a genera efectiv oua mari si multe, ca si procent anual. pe cand italiana de mult nu am mai vazut ferme sa o valorifice pentru aceste calitati, de unde si-a pierdut o mare parte din numarul de oua, cum este descrisa la carte, in favoarea selectarii altor caractere, de exterior, cu scop ornamental.
intr-un cuvant, italiana se creste mai mult pentru ornament si are trasaturile mai asezate, mai fine, ca si proportiile, iar leghorn-ul, se creste pentru productie, fiind folosita ca pasare usoara in ferme care produc oua de consum.
plus alura, mai tantosha la italiana si cu atentie pe detalii, cum isi tine capul, privirea, pieptul mai ales, deja a ajuns sa fie atat de selectionata incat incepe sa semene cu alura piticelor tantose de ornament, s-a cam dus vremea italienelor crescute pentru oua, cu cat sunt mai frumoase si mai selectate, cu atat fac mai putine oua pe an si dispar si alte calitati in acest sens, ca rata de ecloziune, dimensiunea oualor, astea toate pentru ca selectia nu se face dupa dimensiunea si numarul oualor de la fiecare gaina sau familiei din care provine cocosul, ci pentru rigurozitatea desenului, concentratia culorii, contururile, forma si lungimea cozii...cam asta vad eu diferentza, dar cum am zis, este doar parerea mea, care a crescut doar una dintre aceste rase, posibil sa ma insel.
daca ne gandim acum cum sunt motatele olandeze si in paralel cum sunt padwanele, primele finisate de olandezi si ultimele de italieni, ne cam dam seama ca undeva, originea a fost cam la fel, zic si eu, numai ca orgoliul de crescatori si nationalismul si mandria, au dus la linii diferite si in final la denumiri diferite, cu caracteristici apropiate dar cu mici diferente. de altfel, in america si unele si altele sunt considerate cam acelasi lucru si pe undeva e si normal sa fie asa, pentru ca provin din zona geografica apropiata si in plus, au caracteristici mult prea apropiate ca si clasa de gaini, fiind de ornament si avand o talie asemanatoare.
ceva similar este foarte posibil sa se fi intamplat si in cazul leghorn versus italiana si chiar fata de unele rase franceze si nu numai, care au denumiri locale, tin de liniile lor dar la o prima vedere, sunt destul de asemanatoare...incat daca nu cunosti numele rasei frantuzesti, ai putea spune ca e un leghorn sau o italiana mai putin reusita...cam asa cred eu ca stau lucrurile, insa crescatorii pasionati se incapataneaza si imping limitele muncii lor la maxim si astfel apar si rezultatele, rase si varietati asemanatoare, cu caracteristici comune si putine diferente, care ne incanta si ochiul dar care sunt si utile in gospodarie, oferindu-ne oua si de multe ori si o carne calitativa.
Multumesc pentru raspuns. E cel mai clar decat toate pe care le-am primit. Totusi am vazut ca pe toate site-urile in engleza ei nu fac diferenta intre italiana si leghorn. La ei leghorn=italiana=livorno la aproape toate varietatile de culoare. Intre denumirile care se gasesc la noi in tara si cele din engleza am vazut cateva diferente. De exemplu italiana bobata la ei se numeste ancona(la noi e doar o varietate de culoare a rasei italiene in timp ce le ei e o rasa in sine) sau la noi motata olandeza se numeste motata poloneza(polish crested).
M-am gandit initial ca la noi leghorn se refera doar la gainile crescute exclusiv pentru productia mare de oua ingnorandu-se total forma/marimea/standardul etc(nu conteaza cum arata oua sa fie) iar italiana a ramas rasa de ornament, cu standard propriu, cea pentru expozitii.
exact asta simt si eu si asta am sesizat, de-asta ti-am dat exemplul motatelor si logica mea in existentza lor.
asa ca foarte posibil ca occidentalii sau americanii sa aiba dreptate, fiindca la ei cresterea asta a pasarilor are radacini adanci si au traditie, au cercetare, au carti, au informatizat de mult totul si informatia circula de multa vreme, pe cand la noi, cresterea pasarilor e la inceputuri; acum nu multi ani nu prea gaseai ceva deosebit prin tara, iar ce avem acum provine in mare parte de afara, e munca lor, nu a noastra, noi ne chinuim sa mentinem parametrii a ceea ce am adus si sa patrundem din tainele cresterii si inmultirii. ei au carti serioase, istorie pura, au studii si cercetari si nu se opresc aici, au specialisti si au pasiune, au nu in ultimul rand bani si sunt tari cu mare potential. au creeat rase si varietati si acolo apar, noi nu am scos mai nimic, iar ce am scos, inca nu e chiar omologat sau recunoscut, nu ne putem da mari ca suntem peste strainatate, luata pe ansamblu, noi am avut granitele inchise si lipsa de informatii, ei au fost liberi si s-au miscat cu bani, actualmente castiga bine cei de afara si isi permit inzecit, iar de pasionatzi si cluburi si asociatii ce sa mai zic...deci in principiu, noi daca ne documentam, ne documentam din traduceri, din ce vedem afara, la noi s-a scris dar nu ne putem compara, multe au fost plagiate si traduceri nerecunoascute, ori literatura depasita ruseasca, sau cel putin asta vad eu in toate domeniile. nu noi suntem ctitorii acestei pasiuni, cresterea pasarilor de rasa, ci strainatatea, ei au cele mai multe rase si nu stau nici acum pe loc, noi ne adapam pasiunea cu rezultatele lor. potentialul lor este mare, chiar daca ne bagam noi sa criticam cate o expozitie de la coltz de strada din alte tari, insa numai cine a fost si a vazut amploarea si nivelul de organizare si inters la marile expozitii europene si mondiale, poate judeca daca ne putem compara cu ei si cam la ce nivel suntem realmente. caci sa ne gandim fiecare dintre noi in adancul sufletului, oare cat am generat noi noutate din propria munca in domeniu si cat avem de la altzii? si dupa ce ne dam raspunsul, ne dam seama daca cei ce afirma ceva afara gresesc sau noi avem dreptate si suntem mai presus.
si mie mi-a placut mult proportia fara exagerari, nu-mi plac cei cu picioroange cu pulpitele care se vad chiar si la adulti, dezechilibrati. nu stiu cum arata standardul, insa ma intereseaza ca proportiile sa fie placute privirii. nici creasta mare mare nu imi place, si am inteles ca se obtine daca sunt hraniti cu concentrate.
si culmea, dintr-un ou din cocosul asta, dat cadou unui amic, a iesit cocosul campion in expo arges 2010. acum ca am zis sa inlocuiesc si eu batranul cocos din imagine, normal ca am primit un puiandru de la amicul meu, combinat si din gaini de buhnici din brasov. sa vedem cum va arata la maturitate, amicul meu deocamdata oprindu-si inca cocosul cu care a castigat inca de la prima participare.
asta cu standardul nu o stim bine, deoarece nu exista standard, daca ar exosta, ar fi public si s-ar gasi usor, carte editata sau pe pagina federatiei cumva postat public, insa cel mai important este sa avem pasarile sanatoase si sa ne bucuram atunci cand vedem ca sunt fericite, sa ne bucuram ca am putut sa le creeam conditii in care sa se simta bine si sa evolueaze cum trebuie.
sanatatea mai intai, frumusetea si standardul pe locul 3.
n-am crescut varietatea argintie, practic difera doar culoarea, in rest este acelasi lucru, dar ca si randament de ouat, nu tine de varietate, ci de linie, depinde cum a fost selectionata linia, pe ce criterii; deci si in cazul aceleiasi varietati, pot fi doua linii diferite total, una din ele sa fie "tare" pe culoare sau pe forma exterioara, desen, creasta, etc, si a doua linie sa fie "tare" pe ouat. in general, rasele acre-s crescute pentru expozitii, pentru standard, nu numara ouale, dar sunt crescatori pentru care criteriul principal este numarul si marimea oualor anual. in fapt, rasa este "usoara", dar in realitate, sunt mult prea multe linii diferite, influentzate de diversi factori, ceea ce duce in final, la un bun randament al ouatului sau la un foarte bun randament.
terog foarte mult sami spui daca aceasta rasa de italian potarnichie ieste la fel casi italian argintii? ma refer la randamentul de oua multumesc cu stima ferike din cj
Va rog ajutati-ma nu stiu ce sa le dau pt ca se ciugulesc acolo unde le cresc fulgii, mentionez ca daca le cade eneia vre-un fulg il mananca imediat. Pentru a va face o idee am pus un album cu numele: "probleme cu penajul". Multumesc si astept raspunsul d-voastra.
multumesc, si mie imi place, cand sunt mici, sunt uratei, cand se maresc si se maturizeaza, sunt frumosi si zvapaiati, zboara la distante apreciabile, de pe un gard pe altul, de zici ca e fazan. 2 m i-am pus inaltimea plasei la padoc, si tot a sarit...mai caut acum o puica de italian, ca am una si mai vreau si din alta parte a tarii. sa vad cum se prezinta expozitia breaza de maine, inteleg ca e nationala...
despre schimb, cu placere sezonul urmator, acum numai pe asta il am, sezonul trecut nu m-am putut bucura, ca nu am avut gaina cum imi doream, acum am facut rost si sa vedem ce o sa iasa.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
Pret ???
mai multe detali pe pagina...
Nu mi se pare normal ca la o expozitie din romania sa gasesti denumirea italiana bobata iar in anglia(de exemplu) sa fie ancona. Pentru cei care nu prea se pricep asa ca mine e putin confuz. Ar trebui sa fie aceeasi denumire cum e la toate rasele de caini. Multi si-au insusit denumiri, au creat noi linii, s-au format noi rase si tot asa. Asta e valabil cred in toata lumea. Cum se face ca rasa gat golas de transilvania pe toate site-urile(in carti nu stiu) e considerata o rasa ungureasca?
Am mai citit si despre rasa cochinchina pitic ca nu ar avea prea mare legatura cu cochinchina urias. Nu stiu cat e de adevarat si daca stiti altceva va rog sa ma contraziceti.
si eu sunt de parere ca rasele trebuie sa fie la fel denumite peste tot, dar aceste lucruri se regleaza cu timpul, uneori greu in multi ani, daorita incapatanarii oamenilor care stiu tot si se cred buricul pamantului. mai mult, lucrurile se organizeaza nemteste, riguros, dupa aparitia unor astfel de greseli sau neconcordante.
afara sunt carti si se gasesc sursele pe care a evoluat aceasta stiinta si acest domeniu si de aceea e mai corect ce spun cei care au mostenit si au crescut in aceasta mentalitate, cu conditii sustinere din partea familiei si traditie in familie, precum si locuind la casa cu curte si spatiu, nu cei ca mine, copii de oras, care s-au apucat din pasiune pentru pescuit si pene, indragind si cochetand pentru prima data cu cresterea pasarilor de rasa la peste 30 ani...
cei care merg la expo afara, aduc noul, atat ca informatie, cat si ca material genetic, lucru foarte important, dar pe care noi nu ne-am pus amprenta, cum spuneam mai jos, ceea ce inseamna ca noi luam cam de-a gata ce au muncit altii in multi ani, si cateodata ne mai apucam si criticam ce vedem...iar cei care merg afara si pun poze, informatii, sau chiar vand la randul lor oua, pui, adulte sau rezultate din ce cumpara de afara, lor ar trebui sa le super multumim. fiindca se fac eforturi extrem de mari pentru acest lucru, de bani, de nervi si mai ales de timp, ceea ce noi toti ducem mare lipsa.
cu timpul, chiar si noi cei care nu ne pricepem, marea parte a crescatorilor romani, vazand si umbland, incepem sa cunoastem, incepem sa ne cizelam, si este foarte posibil, cu grija, atentie si daruire, sa depasim pe alocuri performantele celor de afara.
insa ramane totusi de vazut ce am facut noi efectiv, in afara de dragostea fata de animale si atentia pentru aceste pasari, ce am produs noi. nu zic acum ca trebuie sa scoatem vreo rasa noua, si fiindca a venit vorba despre gat golas de transilvania, sa deschidem putin subiectul.
eu cred ca aceasta rasa este faurita prin aceste locuri si traieste pe aceste meleaguri de foarte mult timp, insa selectarea si conducerea mecanismelor de selectie pe principii stiintifice a fost facuta mult mai tarziu, pe materialul genetic care era destul de neomogen. astfel, s-a ajuns ca si la alte rase, in epoca mai moderna, sa existe atat varietatea pitica cat si varietatea normala, pentru ca aici nu discutam de varietatea uriasa.
aceasta rasa, din cate am citit, este omologata in austria, dar numele este gat golas de transilvania. asta nu inseamna ca ar fi facuta de unguri, dar nici ca ar fi facuta de romani. inseamna ca baza selectiei s-a realizat pe exemplarele crescute si selectionate dupa caractere care le vedem si astazi, ale pasarilor ce traiau in aceasta transilvanie. care era pe acea vreme nu ungarie, ci austroungarie, fiindca ungarie nu a fost niciodata. asa ca pasarea a fost omologata de austria, tara cu nivel ridicat financiar, tara selecta si tara bogata, cu oameni seriosi si de aici si timpul pentru hobby-uri, care in trecut nu il aveau taranii, ci numai bogatasii. la curtile conacelor, palatelor si castelelor s-au dezvoltat si practicat hobby-uri precum tenisul, pescuitul, vanatoarea, cresterea pasarilor de rasa, etc, acolo s-au dezvoltat rasele de caini, pentru ca acolo erau banii si timpul liber, acolo erau angajati oameni special pentru aceste indeletniciri care acum au ajuns unele sporturi, altele adevarate pasiuni. existau meserii care se transmiteau din tata in fiu si la noi, pe cand era proprietatea privata, pana in anii 40, si gasim in carti meseria de bucatar, gradinar, maestru pastravar, maestru de vanatoare, etc. asa ca e usor de inteles de ce s-a omologat aceasta rasa in austria, mai ales ca noi am fost o taracu granite inchise pana in 89 si cum nu putea sa iesim si sa vedem lumea, asa nu puteam nici sa ne expunem valorile in exteriorul granitelor.
personal am mare respect pentru aceasta rasa si daca as avea spatiul necesar, cu siguranta as creste asa ceva, in primul rand, pentru ca atunci cand spui gaini, te gandesti la oua si carne, si aceasta rasa am inteles ca este rezistenta, destul de rustica si are o buna productie de oua si carne, explicatia fiind cum ca este de multa vreme pe aceste locuri si astfel este foarte bine adaptata la conditiile de la noi.
ce considera unul si altul, care sunt mai mult sau mai putin informati, e problema lor, pe noi ne intereseaza sa studiem ca sa ne clarificam problemele, iar netul e un loc de plecare si locul unde interactionam intre noi prin ideile si gandurile noastre, prin pareri. este important sa nu vorbim aiurea si sa fim documentati, si de aceea este bine ca fiecare sa-si spuna parerea si sa respectam parerea celuilalt, iar daca credem ca detinem raspunsul, sa criticam cu argumente. asa e civilizat. ca e considerata rasa ungureasca, romaneasca sau austriaca, conteaza, dar cel mai mult conteaza ca are legatura clar cu transilvania noastra si astfel eu simt mai aproape de inima mea aceasta rasa si o apreciez ca atare. cine a facut-o, cine a dezvoltat-o, sa ramana in istorie si ii multumim, pentru ca este ceva destul de deosebit.
cochinchina pitic versus urias este o tema interesanta. discutand cu colegii din asociatie, am inteles ca o rasa ca sa poata fi omologata, obligatoriu trebuie sa aiba si varietate pitica si varietate mare, nu neaparat uriasa. si tot de prin carti spun cei cu care am discutat, scrie ca la conceperea varietatilor pitice, s-alucrat cu total alte rase decat conceptul raselor mari cu aceeasi denumire si caracteristici. pana la urma ne intereseaza rezultatul, oricum, cine a facut ceva, a muncit si si-a dedicat viata lucrand, citind, incercand, ratand, facand munca munca si iar munca. numai asa s-au putut creea atatea minunatii cum vedem noi rasele de azi in expozitii, carti si pe internet.
este normal sa nu poti reusi sa selectionezi ceva si sa stabilizezi, pe aceleasi principii in situatii diferite, fiindca fiecare individ este unic pe lume si reactioneaza diferit. iar puritatea genetica este intelasa in alt fel decat este ea ca si concept, puritate nu prea existand decat in conditii de laborator, deci artificial creeata.
ce este bine si important, ca romanii au inceput sa ridice capul, au inceput sa miste si poate o sa inceapa sa si produca. atunci va fi bine, pana atunci, vom munci aici, in conditii nu tocmai ok, vom schimba banii si cu ei vom cumpara marfa adevarata de afara si astfel ne aducem un mare deserviciu, fiindca scoatem valuta din tara care nu se mai intoarce. si facem asta de ani buni si tot devalorizam tara. poate ca a venit momentul sa ne trezim si sa producem si noi ceva palpabil, nu numai vorbe.
cele douarase se incadreaza la rase de oua si la varietatea potarnichie seamana mult. totusi, italiana are linii cu mult mai ascutite, trasaturile sunt total diferite, atat la fata, creasta, cat si la conturul corpului. intr-un cuvant, din observatiile mele la expozitii, leghorn-ul este o rasa mai grosolan finisata ca si contur, formele si suprafetele sunt mai mari si la anumite varste, am observat ca multe dintre caracteristicile exterioare tind sa semene cu gigantismul la oameni. creste creasta foarte mult, la fel banutii, are tendinta de a acumula grasime si pare de talie mai mare, pe cand italiana ramane mai subtire, mai delicata, mau suie. la italiana aceste amanunte sunt bine proportionate si orice iesire din acest standard, se observa foarte repede si deranjeaza ochiului. practic nu putem accepta o italian prea lata sau cu disproportii, pe cand leghornul ar semana mai mult cu o pasare comuna de curte, ea fiind inmultita mai ales in ferme.
practic, am observat o rigurozitate mai mare la italiana, care este crescuta de ornament foarte mult in ultima vreme, pe cand leghorn-ul este o rasa expusa si ca existentza, insa scopul ei este mai mult acela de a forma ferme si a genera efectiv oua mari si multe, ca si procent anual. pe cand italiana de mult nu am mai vazut ferme sa o valorifice pentru aceste calitati, de unde si-a pierdut o mare parte din numarul de oua, cum este descrisa la carte, in favoarea selectarii altor caractere, de exterior, cu scop ornamental.
intr-un cuvant, italiana se creste mai mult pentru ornament si are trasaturile mai asezate, mai fine, ca si proportiile, iar leghorn-ul, se creste pentru productie, fiind folosita ca pasare usoara in ferme care produc oua de consum.
daca ne gandim acum cum sunt motatele olandeze si in paralel cum sunt padwanele, primele finisate de olandezi si ultimele de italieni, ne cam dam seama ca undeva, originea a fost cam la fel, zic si eu, numai ca orgoliul de crescatori si nationalismul si mandria, au dus la linii diferite si in final la denumiri diferite, cu caracteristici apropiate dar cu mici diferente. de altfel, in america si unele si altele sunt considerate cam acelasi lucru si pe undeva e si normal sa fie asa, pentru ca provin din zona geografica apropiata si in plus, au caracteristici mult prea apropiate ca si clasa de gaini, fiind de ornament si avand o talie asemanatoare.
ceva similar este foarte posibil sa se fi intamplat si in cazul leghorn versus italiana si chiar fata de unele rase franceze si nu numai, care au denumiri locale, tin de liniile lor dar la o prima vedere, sunt destul de asemanatoare...incat daca nu cunosti numele rasei frantuzesti, ai putea spune ca e un leghorn sau o italiana mai putin reusita...cam asa cred eu ca stau lucrurile, insa crescatorii pasionati se incapataneaza si imping limitele muncii lor la maxim si astfel apar si rezultatele, rase si varietati asemanatoare, cu caracteristici comune si putine diferente, care ne incanta si ochiul dar care sunt si utile in gospodarie, oferindu-ne oua si de multe ori si o carne calitativa.
M-am gandit initial ca la noi leghorn se refera doar la gainile crescute exclusiv pentru productia mare de oua ingnorandu-se total forma/marimea/standardul etc(nu conteaza cum arata oua sa fie) iar italiana a ramas rasa de ornament, cu standard propriu, cea pentru expozitii.
asa ca foarte posibil ca occidentalii sau americanii sa aiba dreptate, fiindca la ei cresterea asta a pasarilor are radacini adanci si au traditie, au cercetare, au carti, au informatizat de mult totul si informatia circula de multa vreme, pe cand la noi, cresterea pasarilor e la inceputuri; acum nu multi ani nu prea gaseai ceva deosebit prin tara, iar ce avem acum provine in mare parte de afara, e munca lor, nu a noastra, noi ne chinuim sa mentinem parametrii a ceea ce am adus si sa patrundem din tainele cresterii si inmultirii. ei au carti serioase, istorie pura, au studii si cercetari si nu se opresc aici, au specialisti si au pasiune, au nu in ultimul rand bani si sunt tari cu mare potential. au creeat rase si varietati si acolo apar, noi nu am scos mai nimic, iar ce am scos, inca nu e chiar omologat sau recunoscut, nu ne putem da mari ca suntem peste strainatate, luata pe ansamblu, noi am avut granitele inchise si lipsa de informatii, ei au fost liberi si s-au miscat cu bani, actualmente castiga bine cei de afara si isi permit inzecit, iar de pasionatzi si cluburi si asociatii ce sa mai zic...deci in principiu, noi daca ne documentam, ne documentam din traduceri, din ce vedem afara, la noi s-a scris dar nu ne putem compara, multe au fost plagiate si traduceri nerecunoascute, ori literatura depasita ruseasca, sau cel putin asta vad eu in toate domeniile. nu noi suntem ctitorii acestei pasiuni, cresterea pasarilor de rasa, ci strainatatea, ei au cele mai multe rase si nu stau nici acum pe loc, noi ne adapam pasiunea cu rezultatele lor. potentialul lor este mare, chiar daca ne bagam noi sa criticam cate o expozitie de la coltz de strada din alte tari, insa numai cine a fost si a vazut amploarea si nivelul de organizare si inters la marile expozitii europene si mondiale, poate judeca daca ne putem compara cu ei si cam la ce nivel suntem realmente. caci sa ne gandim fiecare dintre noi in adancul sufletului, oare cat am generat noi noutate din propria munca in domeniu si cat avem de la altzii? si dupa ce ne dam raspunsul, ne dam seama daca cei ce afirma ceva afara gresesc sau noi avem dreptate si suntem mai presus.
si culmea, dintr-un ou din cocosul asta, dat cadou unui amic, a iesit cocosul campion in expo arges 2010. acum ca am zis sa inlocuiesc si eu batranul cocos din imagine, normal ca am primit un puiandru de la amicul meu, combinat si din gaini de buhnici din brasov. sa vedem cum va arata la maturitate, amicul meu deocamdata oprindu-si inca cocosul cu care a castigat inca de la prima participare.
asta cu standardul nu o stim bine, deoarece nu exista standard, daca ar exosta, ar fi public si s-ar gasi usor, carte editata sau pe pagina federatiei cumva postat public, insa cel mai important este sa avem pasarile sanatoase si sa ne bucuram atunci cand vedem ca sunt fericite, sa ne bucuram ca am putut sa le creeam conditii in care sa se simta bine si sa evolueaze cum trebuie.
sanatatea mai intai, frumusetea si standardul pe locul 3.
loc Jimbolia ,