Imi plac pasarile de rasa de cativa ani, de pe vremea cand cautam fulgi si pene, pentru legarea mustelor artificiale, cu care pescuiesc la pastrav si lipan.
Cand am mers la prima expozitie, in plimbare, la Brasov, in 2007, au inceput sa-mi placa pasarile, pentru biologie si comportament si pentru delectarea de a le creste.
Primele notiuni le-am aflat de la Zoe Cornel din Pitesti, la care am vazut si primul pui in ou, prin trasparenta cojii, tinut langa bec. Am cunoscut si am tinut legatura cu un crescator din Brasov, domnul Argesanu, o persoana foarte deschisa si foarte pasionata. Un alt crescator de la care am invatat despre cresterea pasarilor de rasa este Leo Cobianu din Pitesti. Curtea lui imi ofera mereu o mare varietate de animale, ce se pot creste pe langa casa omului si pot face multe foto,pot sa le observ si studiez. Intre timp imi completez cunostintele citind carti mai vechi sau mai noi si apelez la documentarea pe internet, incercand sa am propria viziune vis-a-vis de cresterea pasarilor de rasa.
Timpul trece si mi-am tot facut prieteni intre crescatori, mai avansati sau mai incepatori, cu unii tin legatura mai mult si cu unii chiar colaborez, ne ajutam, e o lume care merita cunoscuta si imi face placere. Bogdan din Bughea, Cumania, Vladu Alin, Savescu Ionut, Gijga George, Iliuta Andrei, Aly Treaciu, sunt numele unor baieti de treaba, pasionati si ei, oameni cu care se poate discuta. Desigur ca am intalnit si tepari sau smecheri care cred ca cei din jur sunt fraieri, daca sunt de treaba, nu-i mai numesc...
Imi plac mult si ratele lesesti si cresc prepelite, pentru consumul familial.
Dupa eforturi mari si multe tepe am reusit sa imi procur gaini din rasa limousine si cocos nisipiu de retezat, i-am inmultit si acum sunt in faza de selectie dupa caracteristicile care ma intereseaza. Ca si la celelalte rase, am intalnit multi tepari.
Nu ma intereseaza sa particip in expozitii, fiindca deocamdata pasarile de calitate vin din afara tarii, dar incerc sa am pasari cat mai sanatoase si sa le ofer conditii cat mai bune si astfel, satisfactiile cresc de la an la an. Mai nou sunt membru fondator in Asociatia Crescatorilor de Pasari si Animale de Rasa Arges, pentru ca s-a reusit si la Pitesti o organizare de acest fel in finalul lui 2010.
intreb la asociatie si te anuntz. anul trecut un pusti din jud brasov m-a solicitat sa-i trimit inel de 24, insa cand am spus la asociatie la colegi, au zis ca mult mai mic, de 20 sau de 22, nu mai retin. am colegi care au paun si ii intreb, daca nu raspunde altcineva intre timp.
Ok, e un punct de vedere considerabil si acesta. Totusi, sunt convins ca daca-l ascult pe un proprietar de ferma de gaini ouatoare, imi va spune cu mana pe inima ca gainile lui doar par chinuite, ca sunt bine hranite (cu niste amestecuri-minune), ca au caldura iarna, ventilatie vara, ca n-au nevoie de spatiu mai mare si ca din cauza ca se simt foarte bine oua asa de mult. Clar, am exagerat putin si nu e chiar concludent exemplul, dar am facut-o ca sa subliniez ca simtul dezvoltat de A AVEA (a detine, a fi proprietar) te indeamna sa crezi ca ai dreptate, te indeamna sa gasesti motive si argumente ca lucrurile pot sa stea si-asa omitand aspectul comercial al acestui A AVEA, aspect pe care tinzi sa-l pui in plan secund. E o asemanare chiar tangentiala intre acest proprietar de ferma si un crescator de gaini frumoase. Simtul dezvoltat al proprietatii (vreau si de-alea, vreau si de-alea...lasa ca au suficient spatiu, dar uite ce frumoase sunt astea golase si-astea-ncaltate, si sunt rasa pura care poate fi valorificata scump) duce la o atrofiere a placerii initiale de a privi si a ingriji...si sa nu-mi spuna nimeni ca nu te saturi la un moment dat de niste pasari tinute in boxe "suficient de spatioase", te saturi sa le vezi intre aceiasi pereti, sa le faci curat intre aceiasi pereti, sa le dai zilnic aceiasi mancare intre aceiasi pereti...la un moment dat n-o sa mai vezi nimic maiestos la ele, nimic special, o sa incepi sa le aduni ouale si sa cauti sa le vinzi, sa schimbi pasarile cu altele, sa nu mai ai rabdare cu niciunele intr-un final. Corect, se poate si asa decat sa n-ai deloc ;) ...tataie-meu avea o vorba: ba, sa ai decat de dragul de a avea si a te fali la altii, mai bine te lipsesti...adica, daca nu exista bucuria superioara cand vezi un animal fericit si-l faci fericit, mai bine nu-l mai ai, te lipsesti de impulsul de a avea. Sigur ca poti sa tii in viata o pasare cu chimicale si medicamente in juma' de metru patrat si s-o inmultesti tot acolo, dar nu inteleg unde mai e bucuria de a o avea si a o creste...de-asta n-o sa fiu niciodata un crescator de pasari de rasa ;)
Concluzii, ca deja sunt obositor:
-o pasare e chinuita in boxe
-o pasare nu mananca numai aceleasi chimicale chiar daca-i asigura toate elementele de care are nevoie
-o pasare e urata si plictisitoare in boxe, isi pierde farmecul (de-aia si crescatorii le fac poze pentru prezentare in afara boxelor, le tin la pozat in natura :)))
-daca n-ai spatiu mare, amenajeaza-ti-l pe-ala frumos si creste doua-trei gaini de frumusete in el ca ele sa se simta bine (si o sa te simti si tu bine), nu-l umple (spatiul) cu boxe pentru zeci de tipuri de pasari
-e complicat simtul asta prea dezvoltat al proprietatii
Anul asta am luat si eu niste pui de brahma columbia-galben si potarnichiu. Nu i-am vaccinat decat o singura data cand i-am bagat in curte (un vaccin chipurile bun la toate :)) ), iar despre medicamente si nutreturi concentrate pot spune ca spordic le-au ingerat doar in prima luna de cand i-am adus ;). Am incercat sa-i hranim si sa-i tratam cat mai natural cu furaje facute acasa din mai multe soiuri de cereale, cu ceapa, cu usturoi, cu urzici, cu mazare, castraveti, rosii (cam tot ce gaseam prin gradina)si vad ca sunt sanatosi si cresc foarte bine. De ce va spun asta? Pentru ca, din ce-am vazut pe site-urile marilor crescatori de pasari de rasa din tara, inca primeaza aspectul penajului si a formelor in detrimentul rezistentei fizice a pasarilor la boli. Mi se pare cel putin fortat ca pasarile alea indopate cu chimicale din comert, dependente de medicamente, sa traiasca 2-3 ani in boxe mici si inchise (fara sa faca niciodata o baie in praf, sau sa manance gaze, viermi, poate chiar soareci - cum mananca in natura)pana cand vor fi vandute sau mancate. Ca sa te bucuri mult de o pasare, ma gandesc ca trebuie sa-i oferi o viata cat mai aproape de natura (in aer liber sigur pare mai frumoasa decat in boxe), atfel, si pasarea se simte mai bine. Cu alte cuvinte, multi cresc pasari pentru profit material, pentru faima, si mai putini pentru sanatatea si frumusetea lor naturala. Mi-au placut mult pozele din arhiva in care pasarile erau in curte larga si pe iarba, si, de asemenea, mi-au placut si comentariile dumneavostra care denota o gandire sanatoasa. S-ar putea sa colaboram candva, cand voi deveni si eu "crescator de pasari de rasa" ;) . Succes
ca si in alte domenii, exista multa relativitate si in cresterea pasarilor de rasa. este greu sa le ti pe toate date drumul, fiindca nu ai spatiu pentru mai multe rase, asa incat ele sa nu vina in contact. asa ar fi ideal, dar e destul de imposibil, mai ales cand vrei sa tii mai multe rase. pentru selectii, fara niste separeuri, nu ai cum sa reusesti, macar asa poti incerca. ideal ar fi sa ai o gradina cu o suprafata destul de mare pentru fiecare rasa, si cum nu se poate, s-a ajuns la calcularea minimalului pe cap de pasare. asa s-a ajuns sa fie crescute in perimetre relativ mici, dar daca ele nu ar avea minimul necesar sau conditii de luminozitate, ventilatie, temperatura, hrana, etc, nu s-ar dezvolta si nu ar genera mai departe pui care sa fie cel putin la fel de frumosi ca parintii.
dupa ce pun oua si scot puii, si eu le dau drumul liber, dar asta fiindca am un spatiu destul de mare in care am observat ca 3-4 cocosi diferiti nu se iau la harta niciodata. cand sunt incercuiti de plasa, in voliera, sar unul la altul de zici ca se fac franjuri daca se nimeresc in acelasi loc, insa am gasit ca daca ai spatiu, nici nu se baga in seama.
cat priveste gusturile pentru spatiu si conceptia de crestere, nu ai ce sa le faci, fiecare crede ca stie ce face, sau si mai simplu, fiecare face ce p[oate si cat se poate intinde, unii ar vrea si nu au unde, asa ca prefera decat sa nu aiba, mai bine sa le tina astfel. si cum pasiunea este in crestere, apar noi si noi pasari, specii noi si se ajunge la aglomerare. in sinea lui, cred ca orice crescator stie cam cum ar fi ideal, dar din lipsa anumitor lucriri, apeleaza la a avea asa, decat deloc.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
Concluzii, ca deja sunt obositor:
-o pasare e chinuita in boxe
-o pasare nu mananca numai aceleasi chimicale chiar daca-i asigura toate elementele de care are nevoie
-o pasare e urata si plictisitoare in boxe, isi pierde farmecul (de-aia si crescatorii le fac poze pentru prezentare in afara boxelor, le tin la pozat in natura :)))
-daca n-ai spatiu mare, amenajeaza-ti-l pe-ala frumos si creste doua-trei gaini de frumusete in el ca ele sa se simta bine (si o sa te simti si tu bine), nu-l umple (spatiul) cu boxe pentru zeci de tipuri de pasari
-e complicat simtul asta prea dezvoltat al proprietatii
dupa ce pun oua si scot puii, si eu le dau drumul liber, dar asta fiindca am un spatiu destul de mare in care am observat ca 3-4 cocosi diferiti nu se iau la harta niciodata. cand sunt incercuiti de plasa, in voliera, sar unul la altul de zici ca se fac franjuri daca se nimeresc in acelasi loc, insa am gasit ca daca ai spatiu, nici nu se baga in seama.
cat priveste gusturile pentru spatiu si conceptia de crestere, nu ai ce sa le faci, fiecare crede ca stie ce face, sau si mai simplu, fiecare face ce p[oate si cat se poate intinde, unii ar vrea si nu au unde, asa ca prefera decat sa nu aiba, mai bine sa le tina astfel. si cum pasiunea este in crestere, apar noi si noi pasari, specii noi si se ajunge la aglomerare. in sinea lui, cred ca orice crescator stie cam cum ar fi ideal, dar din lipsa anumitor lucriri, apeleaza la a avea asa, decat deloc.